"Se poate spune ca a fost un început aventuros. Daca nu as fi lucrat deja în Austria cu persoanele fara adapost, probabil ca m-as fi speriat de moarte, pentru ca acesti copii ai strazii sunt în mare parte, datorita experientelor nefericite, violenti si periculosi."

Preotul iezuit Georg Sporschill a crescut în Voralberg. La începutul anilor '80, la Viena, sa dedicat ridicarii de adaposturi pentru persoanele fara un acoperis deasupra capului si initierii de proiecte pentru someri. De altfel, s-a si mutat în adapostul pentru tineri de pe strada Blindengasse, pentru a se afla în contact direct cu nevoile tinerilor marginalizati de societate. În 1991 a plecat în misiunea organizatiei Caritas în România, pentru a veni în ajutorul copiilor strazii de aici.

"Abia copiii strazii m-au transformat într-un preot recunoscator, într-un cetatean austriac si român mândru, într-un om care stie sa aprecieze cu adevarat familia sa aflata în siguranta. Pe fundalul acestui orizont, povestea vietii mele începe sa straluceasca. Stiu cât de bine îmi merge si cât de puternica este chemarea mea. Copiii strazii ne abat atentia spre fortele bune care zac în fiecare om. Copiii strazii ma elibereaza de jena de a cere ajutor si ma încurajeaza sa fiu direct. Prietenia a înfaptuit aceasta minune. Ea este cel mai mare dar, pe care îl putem face acestor copii. Mare este însa si cadoul lor catre noi, caci mai ales din partea celor care nu cunosc o familie, vine cea mai profunda prietenie. Cei flamânzi sunt cei ce dau pâinea iubirii. Fiecare copil de pe strada ma impulsioneaza si stiu astazi, ca fiecare prieten si fiecare prietena poate salva o viata. Caci dupa cum spune traditia biblica «Cine salveaza o viata, salveaza întreaga lume.»".